Prag aniversar (50 de ani de la naștere)
De mic copil Eduard Ciobanu s-a aflat sub zodia a două pasiuni sportive mirifice, care ulterior i-au determinat cursul întregii vieți. Ambarcațiunea performanței lui manevra cu iscusință între două maluri: al sportului minții și cel al sportului rege – fotbalul, domenii în care a excelat încă din copilărie. De către cine i-a fost trezit și întreținut focul acestor interese ce presupun totuși multă muncă și o mare responsabilitate? Haideți dar să le luăm pe rând. S-a născut într-o familie de gospodari (tata Boris Ceban și mama Alexandra Răilean), la 12 mai 1972, în satul Plop-Ştiubei din părțile pitorești ale Căuşenilor…
Campion la doar 5 ani
Dragostea pentru jocul de dame Eduard a moștenit-o de la tata; a fost inițiat în secretele acestui sport de la o vârstă fragedă, nici nu mai ține minte de când. La doar cinci anișori împliniți devine campion al raionului Căușeni, iar peste câțiva ani se învrednicește de titlul candidat maestru. Cert este că s-a dedicat acestui joc intelectual cu o pasiune nestăvilită și cu un entuziasm debordant, de care doar năzuințele sincere și doldora de aspirații ale unui copil sunt capabile. Aspirații învăluite în aura unui basm ce caută să devină realitate. Iar incontestabilul talent și agerimea minții nu i-au rămas neobservate.
După ce ocupă locul 3 premiant la etapa republicană (Campionatul Moldovei) a turneului „Ciudo Șașki”, este rugat cu insistență să frecventeze Școala de joc de dame din Bender, unde mentor i-a fost renumitul antrenor Nicolai Ghingruz. În scurt timp devine unul dintre liderii selecționatei Moldovei în categoria lui de vârstă, cedând de puțin doar coechipierului Igor Koifman, viitor campion mondial. Ulterior se va muta cu traiul în Ucraina (satul Krutoiarovka), ocupând cu echipa localității locul 4 la Campionatul regiunii Odesa pe școli – o realizare excepțională ținând cont de faptul că a evoluat la tabla întâi.
Dragostea pentru sportul minții s-a perpetuat în soarta lui Eduard Ciobanu până în prezent, el fiind timp de două decenii invincibil la Olimpiadele republicane pentru jurnaliști. De asemenea, prestația plină de o inteligență rafinată și combinativă de pe tabla de joc s-a transferat pe gazonul verde al terenului de fotbal, unde iarăși a obținut (și obține în continuare) rezultate remarcabile.
Inteligență, tehnică și forță
Gândirea pătrunzătoare și ageră, ce calculează cu exactitate viitoarele mișcări și perspectivele partidei, s-a asociat la Eduard cu o pregătire fizică excepțională (a practicat judo) și o tehnică bine pusă la punct a jocului fotbalistic. Driblingul complex și forța cu care acesta era executat îi făceau elanul ofensiv aproape de neoprit. La 14 ani, împreună cu echipa Școlii din Krutoiarovka devine campion al raionului Belgorod-Dnestrovski la fotbal. Formația lor era supranumită de suporteri și concurenți Steaua, în cinstea clubului din București care în acel an (1986) a câștigat Cupa Campionilor Europeni, iar apoi și Supercupa în fața celor de la Dinamo Kiev. Tot atunci este invitat la Școala internat Cernomoreț Odesa, însă s-au opus părinții. Fapt ce l-a deturnat de la cariera de performer, îndreptându-l până la urmă pe calea nu mai puțin captivantă a jurnalismului sportiv.
Arma combativă a scrisului
Primii pași în ale scrisului publicistic îi face încă fiind elev. Își începe activitatea de reporter la ziarul Progresul din Căinari (1990). Reportajele pline de nerv atrag atenția cititorilor și ale specialiștilor. La Chișinău activează în cadrul publicațiilor sportive (cotidiene și săptămânale) „Moldova Sportivă” („Sport Turism”, 1991-1992), „Fotbal Hebdo” (1992), apoi devine redactor al Secţiei sport la ziarul „Dnevnoi express” și redactor-şef al suplimentului „Futbol express” (1992-1994).
Talentul său ziaristic cunoaște o afirmare plenară după absolvirea Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova, când este angajat în calitate de redactor pe compartimentul sport la ziarul „Moldavskie vedomosti” (1995-2013), unde timp de aproape două decenii realizează interviuri, multe dintre ele cu adevărat senzaționale, cu personalități marcante din domeniul sportului și nu numai. Firea sa energică, interesul nedisimulat pentru meseria îmbrățișată și pentru destinele oamenilor sportului îl îndeamnă să lucreze concomitent la mai multe publicații, la care se evidențiază prin materialele sale ce evocă o fire cu interese complexe și polivalente. Astfel, scrie editoriale, reportaje, schițe, crochiuri, articole de analiză la „Chişiniovschi Obozrevatel” (2005-2009), „Izvestia v Moldove” (2007-2008) etc.
Veleitățile de autor ale lui Eduard Ciobanu foarte repede se conturează într-o concepție ce-i este caracteristică în privința jurnalismului sportiv. Astfel, în 1996 își materializează propiul proiect, numit anuarul „Sport Moldovî”, unde activează ca redactor-şef şi editor. De remarcat că această revistă, ce poartă acum denumirea Sport în Moldova și anul trecut a marcat frumoasa aniversare de 25 de ani, este unica publicație sportivă de pe întreg teritoriul țării.
Operativitatea, analiza pertinentă și calitatea înaltă a reportajelor sunt acele calități care-i permit să devină lui E. Ciobanu reporter sportiv pentru R. Moldova al Agenţiei internaţionale de ştiri „Reuters” (2003-2013) și preşedinte al Asociaţiei jurnaliştilor „Media Sport” (din 2004 până în prezent). A excelat și în domeniul muncii administrative, punându-și în valoare calitățile sale de manager iscusit: astfel, în perioada 2011-2014 activează în postul de prim-vicepreşedinte al Asociației Presei Sportive din Moldova (APSM), după care preia funcția de președinte al acestei structuri, în fruntea căreia se află până în ziua de astăzi.
Aflându-se la cârma Asociației, promovează cu devotament și adeseori cu mari sacrificii cauza jurnalismului sportiv național, cu același curaj ce-i este caracteristic și pe terenul de fotbal, și la tabla de joc. Nu se sfiește să intre în dispute aprinse, să lupte pentru dreptate și ia măsuri radicale, dacă acestea servesc interesele sportului moldovenesc. Impresionează felul în care nu se lasă intimidat și are grijă de protejarea tagmei jurnalistice autohtone. E de menționat că soția sa Aurelia de asemenea s-a contaminat de pasiunea irezistibilă a sportului, îmbrățișând de curând încă o profesie, cea de fotoreporter, pe care o exercită cu multă măiestrie; au și un fiu de 15 ani ani, Cristian, care practică artele marțiale.
Grație eforturilor neobosite ale protagonistului acestor rânduri, la Chișinău este organizată anual Gala Asociației Presei Sportive din Moldova, în cadrul căreia sunt desemnați cei mai buni sportivi ai anului în versiunea cronicarilor, scoase în evidență performanțele atleților și antrenorilor, omagiați veteranii, onorați susținătorii și sponsorii sportului național, remarcați cei mai buni jurnaliști ai republicii. În acest minunat context, aflat sub semnul recunoștinței față de meritele incontestabile ale sportivilor noștri, se înscriu proiectele lui Eduard Ciobanu – devenite între timp de referință – ce și-au găsit finalitatea în editarea lucrărilor „Tudor Casapu – destin unic de mare campion”, „Judo în Moldova. File memorabile de istorie” ș.a. În plus, pe parcursul întregului an pentru jurnaliști sunt organizate Olimpiade la diferite probe de sport, în cadrul cărora ei au posibilitatea să-și etaleze dexteritatea fizică și abilitățile intelectuale.
Vocația sportului
Activitatea managerială a lui Eduard Ciobanu însă nu i-a stins nici pe departe elanul pentru performanță și pentru exercițiul fizic. Ba din contră. După cum am mai spus, este imbatabil printre jurnaliștii noștri la jocul de dame. Mai mult, echipa de fotbal al cărei căpitan este și pe care a încropit-o cu multă trudă și mare entuziasm (alcătuită din colegi de breaslă), ani la rând își demonstrează invincibilitatea pe arena internațională la turnee consacrate jurnaliștilor sportivi. Primul meci s-a desfășurat cu ocazia deplasării la Chișinău a selecționatei Angliei; atunci jurnaliștii noștri au jucat în compania colegilor din Albion și au cedat cu un onorabil 3-6, în fața unei echipe ce avea în componență foști fotbaliști din reprezentativa țării.
În același an, ziarul Fotbal Hebdo a organizat pentru prima dată Cupa Presei la fotbal, iar în 1999 Eduard Ciobanu îi dă acestui turneu o alură traditională – până în 2020 derulându-se tocmai 20 de ediții. În tot acest răstimp el se află la cârma echipei, cu care obține pe plan internațional o serie de rezultate de-a dreptul inedite. Vom menționa acum doar acele turnee pentru jurnaliști în care formația noastră a câștigat trofeul suprem: Jocurile Olimpice Mondiale (Cannes, Franța 2003), Campionatele Europene (Ostroda, Polonia 2012, Gniewino, Polonia 2014 și 2015, Vadul lui Vodă, Republica Moldova 2014, Druskininkai, Lituania 2019 și 2021), Campionatul Ţărilor Balcanice şi Est-Europene 2017 și 2019, Cupa internațională Media (Egipt 2019 și 2021), Cupa Europeană (Tbilisi, Georgia 2021). De asemenea, formația jurnaliștilor s-a impus în perioada 2005-2007 la Campionatele Moldovei de futsal, Divizia A, iar în 2011 eroul acestui material a devenit cel mai bun golgheter al Campionatului European printre jurnaliști ce a vut loc în Polonia, înscriind de 18 ori.
După cum vedeți, cronicarii noștri, conduși de liderul lor Eduard Ciobanu, se află și azi într-o formă de zile mari, servind drept exemplu de dedicație și profesionalism generațiilor mai tinere. Cu ocazia acestui prag aniversar, îți urăm La mulți ani și să ne trăieși, maestre!