„Memoria îmi joacă festa –
Țin minte totul ce nu mi s-a întâmplat.”
(Fragment de cântec)
Era vara lui 2020. Mare arșiță afară. Se sărbătorea aniversarea a 40 de ani de la desfășurarea Jocurilor Olimpice de la Moscova 1980 – un eveniment de importanță majoră, care a generat amintiri de neuitat legate de istoria mișcării sportive din Moldova. Amintiri impregnate de nostalgic, dar și de sentimente de bucurie, izvorâte din mărturiile participanților la Ștafeta Olimpică derulată pe teritoriul Moldovei – de la Leușeni, la hotarul cu România, până la Criva, lângă frontiera cu Ucraina –, care erau difuzate prin mijlocirea a diverse surse media. Martorii acelui eveniment grandios relatau despre parcursul solemn al Făcliei olimpice, proces monitorizat cu o deosebită grijă și minuțiozitate. Și mai departe, s-a vorbit despre participarea colectivului alcătuit din sute de artiști moldoveni, majoritatea proveniți din Ansamblul „Joc”, la ceremoniile de inaugurare și închidere ale Jocurilor Olimpice de la Moscova. S-a discutat, desigur, și despre evoluția discipolilor școlii moldovenești de sport – spre regret, ei fiind puțin numeroși – la acest eveniment de anvergură.
În șirul acestor discuții și-au găsit locul și amintirile lui Nicolae Juravschi, dublu campion olimpic la Seul 1988, relatate în cadrul unui interviu acordat pentru un post autohton de radio. Referindu-se la evenimentele din cadrul Olimpiadei 1980, el a subliniat un lucru de mare importanță, zic eu. Astfel, N. Juravschi a afirmat că la acele Jocuri pentru prima dată un sportiv din Moldova s-a învrednicit de aurul olimpic. „Larisa Popova a devenit campioană olimpică la canotaj academic”, a precizat președintele Comitetului Național Olimpic și Sportiv (CNOS).
Cum să înțelegem această declarație a celui care conduce forul olimpic național pe parcursul ultimilor 20 de ani? Adevărul este că medalia de aur a Larisei Popova (Alexandrova) a fost doar a doua de această probă cucerită de un sportiv din Moldova la JO de la Moscova 1980. De asemenea, încă alți trei sportivi de la noi din republică au mai cucerit distincții olimpice, la ediții anterioare celor desfășurate în capitala URSS. Oare din ce fel de considerente președintele CNOS a indus în eroare amatorii sportului din Moldova, dar și publicul larg care este departe de sport?
Potrivit proceselor verbale oficiale ale Jocurilor Olimpice de la Moscova, Stela Zaharova, discipola Școlii Internat Republicane cu profil Sportiv din Chișinău, a cucerit la 23 iulie 1980 medalia de aur la gimnastică artistică, în concursul pe echipe. Iar finala cursei de canotaj academic pe distanța de 1000 m, schif dublu 2 vâsle, s-a desfășurat pe 26 iulie. În cadrul acesteia, ce a avut loc pe canalul de la Krîlatskoe, a învins perechea Larisa Popova şi Elena Hlopţeva, fără nicio șansă pentru contracandidatele din R.D. Germania.
Aceste vorbe pronunțate în public de președintele Juravschi referitoare la întâietatea olimpică ar fi putut fi considerate o simplă neînțelegere, dacă nu ar fi existat încă un amănunt. Și anume, în interviul amintit, el a specificat că pe atunci era elev la Școala internat (azi LIRPS), unde a studiat și Stela Zaharova. Vă puteți imagina ce vâlvă și sentimente exuberante de triumf a stârnit printre pedagogii și discipolii acelei instituții vestea cuceririi aurului olimpic de către fosta lor elevă, respectiv, colegă. Mai ales că până atunci niciun discipol al școlii nu a urcat pe podiumul olimpic. Antrenorul Stelei a fost Vladimir Kuksa, iar soția acestuia, Maria, era antrenor secund și coregraf la acea școală.
Oare dl Juravschi nu știa aceste lucruri sau nu le știe acum? Oare succesul incontestabil al Stelei Zaharova subminează cumva reușita Larisei Popova, realizată câteva zile mai târziu? Nicidecum!
Odată cu adjudecarea „aurului” olimpic în 1980, Larisa a devenit prima sportivă din Moldova care a urcat pe podiumul de premiere la două Olimpiade diferite, anterior, la JO de la Montréal 1976, ea cucerind medalia de argint.
În ce constă secretul memoriei atât de selective a președintelui Juravschi? Probabil, în faptul că Stela Zaharova în prezent își are reședința și muncește la Kiev, iar Larisa Popova este vicepreședinte al CNOS și îl susține în toate pe dl Juravschi.
Să admitem totuși că a fost vorba de o confuzie, neînțelegere. Însă nu mai putem numi „neînțelegere” faptul că președintele CNOS, N. Juravschi, „uită” în permanență, așa cum o fac și subalternii săi, că Iuri Filatov a fost primul reprezentant al sportului moldovenesc care s-a învrednicit de aurul olimpic, reușită pe care a realizat-o în 1972 la München și repetat-o peste patru ani la Montréal.
Iuri Filatov este produsul renumitei școli de caiac-canoe de la Dubăsari, situată pe malul Nistrului. Dragostea pentru caiac i-a fost cultivată de primul său antrenor Vadim Marcenco, iar la Jocurile Olimpice a evoluat sub îndrumarea tehnicienilor Vadim Caciur și Nikolai Kostiucenko, ultimul fiind reprezentant al școlii de caiac din Kiev.
Iuri Filatov este un oaspete frecvent la Dubăsari, el fiind stimat și apreciat acolo. Pe apa râului Nistru adeseori sunt organizate turnee ce îi poartă numele. La Chișinău însă, factorii decidenți de la CNOS preferă să nu-și amintească de el. De ce se întâmplă acest lucru?
Este o istorie mai veche, de fapt. În preajma Jocurilor Olimpice de la München, I. Filatov a hotărât să-și facă studiile universitare și să se antreneze nu la Chișinău, ci la Kiev, căci acolo locuiau și se pregăteau doi dintre colegii lui mai experimentați ce făceau parte din cvartetul selecționatei: Vladimir Morozov și Iuri Stețenko. Astfel, funcționarii din Chișinău nu au putut beneficia de succesele obținute de el la Spartachiada popoarelor din URSS, desfășurată în 1971. De asemenea, după reușitele olimpice din 1972 și 1976, lui I. Filatov și lui V. Caciur le-au fost acordate înalte distincții de stat, iar funcionarii din Moldova au rămas cu buzele umflate…
Cert este că Iuri Filatov va rămâne pentru totdeauna în istorie drept primul campion olimpic al sportului moldovenesc, indiferent de faptul ce cred despre asta la CNOS; de asemenea, el este primul și deocamdată unicul sportiv de la noi care a reușit să repete această performanță la următoarele Jocuri Olimpice.
În lucrarea consacrată aniversării a 25 de ani de la fondarea CNO, Iuri Filatov este menționat – pentru prima dată într-un material editat sub egida Comitetului – în calitate de campion olimpic, și nu doar în cea de simplu participant la Jocurile Olimpice. Iar autorul acestei lucrări împreună cu redactorul au plătit scump pentru că au dat dovadă de o asemenea principialitate – de a oglindi adevărul –, la CNOS nefiindu-le iertată o astfel de „obrăznicie”. Aceasta este însă o altă istorie…
Așa se face că legea omertei ce plana în jurul numelui lui Iuri Filatov a fost încălcată. Într-un „documentar” lansat în 2020 sug egida CNOS, ofițerul de presă al acestei structuri a fost nevoit, chiar dacă într-o manieră încâlcită și confuză, să amintească despre victoriile olimpice ale lui I. Filatov. După care iarăși s-a instalat o „tăcere asurzitoare” asupra acestui subiect, care parcă voia să spună: „Nu este al nostru acest sportiv, mutat la Kiev, iar apoi la Moscova!” Zadarnic o să încercați să găsiți vreo informație despre Iuri Filatov pe site-ul oficial al CNOS, la compartimentul dedicat campionilor și premianților olimpici proveniți de pe ale noastre meleaguri. Nici pomină de așa ceva!
Părerea mea este că filele aurite ale istoriei sportului național trebuie păstrate cu grijă și aduse la cunoștința publicului larg. În cazul dat s-a procedat exact pe dos, recurgându-se la distorsionarea faptelor și la falsificare, cu scopul ascuns ca neantul uitării să se aștearnă asupra unor lucruri care par cuiva incomode. Iar metodele rușinoase de rescriere a istoriei, utilizate de CNOS, ne amintesc de perioada epocii totalitare.
În acest context, îți vine în minte o întrebare pe cât de logică, pe atât de firească: Oare succesele dublului campion olimpic Iuri Filatov în proba de caiac-4 știrbesc în vreun fel din meritele dublului campion olimpic Nicolae Juravschi în proba de canoe-2? Desigur că nu! Însă cineva se vede că e de altă părere.
Haideți să revenim la interviul amintit mai sus al președintelui Juravschi. În încheiere, el ne spune cât de important este ca veteranii sportului, cum ar fi Larisa Popova, Gusman Kosanov, Stela Zaharova, care au beneficiat de școala moldovenească de pregătire, să servească drept exemplu pentru generațiile în formare.
Vom fi de acord cu aceste spuse dacă e să ne referim la L. Popova și S. Zaharova, nu însă și la G. Kosanov, primul medaliat olimpic al Moldovei, precum și al Kazahstanului; este extrem de regretabil faptul că dl Juravschi nu cunoaște că deținătorul medaliei de argint la JO de la Roma 1960 și participantul la JO de la Tokyo 1964 și-a încheiat în mod tragic viața exact cu trei decenii în urmă, punându-și capăt zilelor, la vârsta de 55 de ani.
Apropo, Comitetul Național Olimpic și Sportiv ghidat de Nicolae Juravschi și compania, în anul 2010 a ignorat cu desăvârșire jubileul celor 50 de ani scurși de la debutul sportivilor moldoveni la Jocurile Olimpice si cucerirea primei distincții olimpice în istoria sportului național de către Gusman Kosanov, atlet ce a fost antrenat de Anatoli Maslovski.
Iată care este atitudinea, una extrem de reprobabilă, a dlui Juravschi și a CNOS, istituție pe care o conduce timp de 20 de ani, vizavi de istoria sportului moldovenesc.
Serghei DONEȚ